Narcis by PoisonPurple21

Pulbere fină
Cernută de o mână divină
Ruptă din stele
Lină lumină
Argintie de lună
Nisipuri serafice
Cădere senină…
Recele tău extaz
E o amorţire treptată,
Puful alb îngeresc
Al heruvimilor căzuţi în păcat
Tristă visare din dulci ispite născută
Fagure de decor, fără gust, inodor, incolor…
Tentaţiile tale de heroină,
Ascunse adânc sub masca inocenţei, de tine străină,
Mă induc în eroare,
Mă fac să te iubesc, să te ador,
Nopţile somn nu mai am
Şi plâng încontinuu de dor.
m-am îndrăgostit ca un adolescent de zăpadă,
de lumină; e o patimă bolnavă,
pentru că cerşesc o unică privire fadă
dar mă înec în atâtea sclipiri amăgitoare,
alunecări de graţioase patine
şi în oglinda ta de sticlă
îl regăsesc mereu pe Narcis din mine,
o reflecţie a propriului meu suflet…
şi în oglinda ta de sticlă
îl regăsesc mereu, mereu pe narcisul din mine,
E o reflecţie a propriului meu suflet…